Pentru muzeul nostru, restaurarea și clasarea pieselor istorice din domeniul sportului reprezintă o competență profesională nouă, pe termen lung, cu o interpretare pozitivă a moștenirii istorice sportive în context cultural.
Prioritatea restaurării pieselor din colecția ,,Sport și Turism Montan” și clasarea lor subliniază importanța identificării, cercetării, inventarierii, conservării, restaurării și valorificării patrimoniului istoric al sportului românesc, în general, și al sportului brașovean, în special.
Echipa de restaurare este formată din restauratorii Claudia Moței, George Iacobeanu și ing. Valentin Puchianu, restauratori acreditați de Ministerul Culturii din România.
Echipa de cercetare a colecției este formată din istoricul Nicolae Pepene și muzeografii Rozalinda Posea și Dinu Crăciun. Însă, potrivit procedurilor interne ale Muzeului Județean de Istorie Brașov, la parcurgerea întregului circuit muzeal, începând de la depozitul colecției și comisia de restaurare bunuri culturale până la finalizarea documentaților de clasare, participă întregul colectiv de specialiști, respectiv muzeografii Voica Istrate, Laura Avram, Lucica Savu, Anca Zavate, Florin Moței și conservatoarele Cătălina Dumitrescu, Mihaela Ștefănescu, Felicia Zârnovan.
Despre activitatea de restaurare, i-am luat puțin la întrebări pe specialiștii noștri și vă împărtășim și vouă răspunsurile lor.
Ce vă place cel mai mult în munca de restaurare?
George Iacobeanu:
(Re)descoperirea unor valori culturale și tehnologice.
Valentin Puchianu:
Profesia de restaurator este o meserie care te ține tot timpul alert, obiectele nu seamănă între ele, majoritatea au vicii ascunse și pentru fiecare trebuie să ai abordări diferite, nu te plictisești niciodată.
De ce ați ales profesia de restaurator?
George Iacobeanu:
Restaurarea nu este o reparație; ea are la baza principii, norme și etape care nu pot fi ignorate sau omise; mulțumirea că ai făcut un lucru bun și onest este suficientă.
Claudia Moței:
… rămâne ceva în urmă …un obiect, o fotografie a obiectului ,,înainte și după”, un articol despre… sperând ca toate acestea să emoționeze și să încânte generații viitoare, așa cum și restauratorul este emoționat la ,,prima întâlnire” cu acel obiect.
Valentin Puchianu:
Am ales profesia de restaurator pentru că îmi plac obiectele vechi, istorice, care sunt pe cale de dispariție, și mi-am dorit să le protejez. Aceste bunuri culturale sunt identitatea noastră națională. Dragostea pentru protejarea obiectelor din lemn mi-a fost insuflată de tatăl meu care este tot restaurator.
Care este piesa preferată din colecția de piese pentru Muzeul Olimpia și de ce?
George Iacobeanu:
Toate piesele au importanța lor; marchează în mod specific o etapă dintr-o perioada istorică sau alta. Cercetarea – restaurarea nu oferă noutăți, ea clarifică piesa (indiferent care ar fi ea).
Claudia Moței:
Nu există piesă preferată! Eventual, deosebită… Și o piesă deosebită care impresionează datorită vechimii, tehnicii de execuție și dimensiunilor sale este bicicleta (inv. 107 STM).
Piesa presupune un volum mare de muncă și implică participarea a doi restauratori pentru cele două suporturi: lemn și metal. Restaurarea poate dura până la o lună de zile și cuprinde mai multe etape: dezasamblarea și separarea componentelor metalice de cele din lemn.
Valentin Puchianu:
Bicicleta din lemn pentru că este o piesă complexă.
O descriere, pe scurt, a procesului de restaurare pentru piesele de la Olimpia?
George Iacobeanu:
Etapele de restaurare cuprind: studiul piesei/pieselor; cercetarea, investigațiile, execuția efectivă, conservarea. Durata etapelor este în funcție de gradul de complexitate al obiectelor. Pentru Olimpia avem piese compozite unde durata de execuție este mai lungă, luând în considerare starea de conservare și incidența unor materiale diferite (metal, lemn, piele, textile).
Claudia Moței:
Restaurarea pieselor metalice, de care mă ocup și eu, au următorul flux de restaurare: dezasamblarea componentelor metalice; tratamente chimice alternate cu cele mecanice; neutralizare; pasivare; uscare; teste camera Hoffman; taninare; uscare; înlăturare surplus tanin; conservare finală.
Valentin Puchianu:
În restaurare nu se pot face estimări privind durata, piesele pot avea vicii ascunse. Propunerile de restaurare se fac în funcție de rezultatul buletinelor de investigații și după studierea amănunțită a obiectului.
Operații specifice: documentație fotografică; desprăfuire; degresarea elementelor metalice de prindere și susținere (șuruburi); demontarea feroneriei; fotografierea fiecărei etape executate; executarea de teste de curățare; curățarea obiectului; executarea de completări la suport; încleieri; integrări cromatice ale completărilor; tratament xilofag (dacă este cazul); protejarea suprafețelor.
